Un bob de nisip intr-o gramada
Un trup plin de fictiune
O opera, divina arta.
Un rau ce curge dar si seaca
Schimbandu-si al sau curs mereu
O mare adanca-nvolburata
Enigma,sufletul va fi mereu.
O putere-atat de mica
Intr-un univers de stele
O putere-atat de mare
Ca plutesti pe langa ele.
Sunt putini cei ce-nteleg
Cat suntem de efemeri
Cautand esenta vietii
Dar traind ziua de ieri.
Doar cativa mai sunt cei care
Traiesc viata intr-o clipa
Ei iubesc, gresesc si-nvata
Spre o viata infinita.
scrii fain, insa iti recomand sa scrii mai mult si in primul rand sa citesti mai mult! ;)
RăspundețiȘtergereMultumesc Lucretia
RăspundețiȘtergerefrumoasa poezia! faci progrese remarcabile! si chiar sunt de acord cu tine: aproape toti ramanem blocati in trecut si uitam ca prezentul trebuie trait cu mai multa intensitate... felicitari! :)
RăspundețiȘtergereEra şi timpul sa mai adaugi si aici ceva. Felicitari, suna bine , dar un pic pragmatic.
RăspundețiȘtergereCum spuneam, cineva traieste mai intens in trecut.
RăspundețiȘtergerepoezia reprezinta definitia mea pentru om
RăspundețiȘtergere