Paradox

Intr-o seara instelata,asezat sub clar de luna 

Privesc tot ce ma-nconjoara si aud doar Noapte buna !

Stau intins ,culcat pe spate,fara grija diminetii 

Care spulbera mereu toata frumusetea vietii .

Eu, un fir de praf in a vantului bataie 

Sunt purtat usor departe de a focului vapaie 

Ce apasa oboseala multor zile fara nopti

Adunate intr-o viata mult prea greu sa le socoti .

Tot incet  inaintand in pustiul nesfarsit 

Ajung pe un alt pamant,pana acum de negasit 

Si incerc cat pot de mult o fiinta sa gasesc 

Cat de mica ea sa fie numai sa o intalnesc .

Totul pare cunoscut doar ca mult mai linistit,

Totul e la locul lui si pare de neclintit, 

In sfarsit apare in fata ghidul ce il asteptam

Sa-mi explice ce e viata in locul unde eram .

 Un pamant cu doua parti ,una plina ,alta pustie 

 Unde tot oameni traiesc definiti de armonie,

 S-as fi vrut sa aflu multe de la propria mea sosie 

 Dar deodata ma trezeste o lumina atat de vie .

La inceput putin confuz de lumea ce-o vizitasem 

Ramanand fara raspuns la ceea ce intrebasem,

Cand deodata am inteles secretul lumii visate, 

N-alegeau eternitate,traiau viata pan` la moarte .

Stiu ca-i greu de inteles ,cum sa n-alegi nemurirea ?

Dar defapt tu nu-ti dai seama cat de dulce e pieirea.

Si cum oare ar putea nemurirea sa existe 

In jungla ce are legi,care demult au fost scrise?

  In final va-ntreb pe voi 

Cine-s oameni ei sau noi ?