sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Labirintul



Intr-o singura seara, intr-un singur minut,
Un singur gand, un suflet pierdut
Un minut cat o viata
Un gand fara speranta .

Voiam sa dorm dar nu puteam,
Visam nimic deci ma gandeam,
Priveam trecutul , nu credeam
Acel eu nu mai eram ...

Plecat in cautarea mea
Doar luna martor imi era,
Pierdut in mii si mii de cai
Tot cautam sperante noi.

Dupa zece ani de mers
Am avut doar de ales
Intre adevar, minciuna
Poate dragoste sau ura.

Simteam doar ca sunt aproape
Mergeam lent spre mai departe,
Pastram usile deschise
Ce-asteptau a fi inchise .

Dupa mult amar de vreme
Paseam pe ultimul drum
Iar in fata mea o poarta
Moarte-obisnuiesc sa-i spun.

Si deodata m-am intors
Si am inceput s-alerg
Aveam doar un drum in fata
Nu stiu cum, dar inteleg
Inainte o cascada
Un izvor de fericire
Si in spate, cred, se afla
Cealalta parte din mine.

Doua intrebari raman spre a fi gasit raspuns
De ce oare m-am intors ? De ce pe un singur drum ?

Sufletul mi l-am gasit
Soarele a rasarit
Un final ca in povesti
Dar pe care il traiesti .

Toti cei care pot ...
Raspundeti...
Si ce faceti daca ajungeti ?
Va intoarceti sau ramaneti ?




2 comentarii:

  1. Mulţumesc pentru răspuns la comentariu.
    Ne întoarcem în trecut să terminam ce aveam de terminat. Lucrurile neterminate rămân aşa agăţate de suflet, iar uşile în urma noastră le închidem noi când nu mai este nimic, nimic de renunţat, nimic de lăsat,când totul s-a întâmplat aşa cum ar fi trebuit să se întâmple.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne intoarcem sa punem ultima piesa din puzzle care nu se afla inca la locul ei.Dam pagina doar dupa ce am inteles pana si ultimul rand.

    RăspundețiȘtergere