Scrisori de primavara

Am vrut sa fac o poza dar totul e pustiu
Iar din greseala acum am inceput sa scriu
Scrisoare catre Viata, oare cum sa-ncep ?
Caci la romana, parca, nu prea ma pricep.

Am inceput cu draga, am vrut sa par dragut,
Ajungand, acum, din lac direct in put
De unde-atata draga, cand toti cei dragi palesc ?
Asta ar spune multi din cei care-i iubesc.

Si le-as raspunde-asa, Viata nu-i nicicum,
Depinde doar de tine de o iubesti sau nu.
Am continuat a scrie de suflet si de dor,
Tot cautand,zadarnic,o mana de-ajutor.

Scrisoare catre Timp, oare ce sa-i scriu ?
Ca vreau mai multe vieti si sa adorm tarziu ?
Nu, eu i-am cerut, de poate,sa nu mai dea uitarii
Din amintiri,sperante si visele de glorii.

Scrisoare catre Viata, scrisoare catre Timp,
Eu le-am numit pe scurt "Scrisori de primavara",
Acum se lasa seara, pustiu sub clar de luna...
Pacat... Ar fi iesit o poza buna !

      

Gol pe dinauntru

Un gol apasa astazi pe sufletul pustiu

Tot mai sperand vreodata copil ca sa mai fiu  

Pustiu de doruri multe, de planset  si de joc

Si te intreb iar viata…De ce nu stai pe loc ?

Eu asteptam cu nerabdare un raspuns

Vrajit de ganduri la timpuri ce-au apus

O simpla soapta a surdului ecou

Sa umple golul sufletului meu .

Cu greu ma resemnez si desenez pe-o foaie

Copilaria dulce cazuta in uitare

Cat de frumos era la rasarit de soare

Perle mici de roua pe fiecare floare .

Atunci iubeam marea,muntele si timpul

Nu imi doream puterea sa intorc trecutul

Acum ma-intreb cu multa-ngrijorare

Ce ne rezerva viata in jungla asta mare ?

Ca cerul fara stele sunt gol pe dinauntru

Si sufar in tacere nu pot sa schimb Pamantul

Dar totul are-un scop si viata e o lupta

Iubirea fiind arma ce nu a fost infranta .

                                     de   ZAPUCIOIU GEORGIANA

                                                        ANDREAS    ALBERTO 

Iris

La rasarit de viata apare un copil
O raza de speranta, o lume de cretini
Dar timpul a zburat, copilul a crescut
Si a sfarsit a rade irisul plapand...

Inca eram mic,firav si sincer
Prea naiv sa vad ca visul poate fi cosmar
Prea frumos sa devin un cancer
Prea dulce pentru un gust asa amar.

 Timpul a zburat, baiatul a crescut
Si a sfarsit a plange irisul flamand
Am inceput sa vad insa eram surd
Am inceput sa scriu si totusi eram mut...

Asa se duc si ani de tinerete
Si viata parca e un fum
Ce haos va fi batranetea
Gandind la eul de acum.

Oglinda colorata a sufletului meu
Un iris plin de viata dar fara Dumnezeu
O carte aproape-nchisa,un negru obosit
Ce ar fi fost deschisa de totul...dar ...nimic...

Soarele,umbra,eu si niciun curcubeu

Incepe cautarea, incepe lungul drum,

Doar stau,privesc spre absolut
Nu vad nimic, decat, sfarsit de inceput
Si soarele razand din nou rasare
Nepasator de toti ce vor razele sale.

Sarmana umbra tanjeste dupa soare
Orbita si fara pic de cumpatare,
Cat as vrea sa pot sa o ajut!
Cum oare sa inving morile de vant ?

Si totusi vreau si-ncerc sa o gasesc,
Doar noaptea pot sa caut caci ziua eu palesc
Si ironia face un orb sa vada clar
Ca noaptea este ziua si ziua un calvar.

Aproape reusisem cand iar apare el
Se duce si orbire si umbra tot cu el.

Tu, pleaca linistita, caci eu raman aici
Iar cand te vei intoarce, vei  disparea pe veci
Sfarsit de inceput...si totul doar un drum

Oricat de lung a fost, el  s-a sfarsit acum...

Labirintul

Intr-o singura seara, intr-un singur minut,
Un singur gand, un suflet pierdut
Un minut cat o viata
Un gand fara speranta .

Voiam sa dorm dar nu puteam,
Visam nimic deci ma gandeam,
Priveam trecutul , nu credeam
Acel eu nu mai eram ...

Plecat in cautarea mea
Doar luna martor imi era,
Pierdut in mii si mii de cai
Tot cautam sperante noi.

Dupa zece ani de mers
Am avut doar de ales
Intre adevar, minciuna
Poate dragoste sau ura.

Simteam doar ca sunt aproape
Mergeam lent spre mai departe,
Pastram usile deschise
Ce-asteptau a fi inchise .

Dupa mult amar de vreme
Paseam pe ultimul drum
Iar in fata mea o poarta
Moarte-obisnuiesc sa-i spun.

Si deodata m-am intors
Si am inceput s-alerg
Aveam doar un drum in fata
Nu stiu cum, dar inteleg
Inainte o cascada
Un izvor de fericire
Si in spate, cred, se afla
Cealalta parte din mine.

Doua intrebari raman spre a fi gasit raspuns
De ce oare m-am intors ? De ce pe un singur drum ?

Sufletul mi l-am gasit
Soarele a rasarit
Un final ca in povesti
Dar pe care il traiesti .

Toti cei care pot ...
Raspundeti...
Si ce faceti daca ajungeti ?
Va intoarceti sau ramaneti ?

HÓMO SÁPIENS

O fiinta perfecta prin imperfectiune
Un bob de nisip intr-o gramada
Un trup plin de fictiune
O opera, divina arta.

Un rau ce curge dar si seaca
Schimbandu-si al sau curs mereu
O mare adanca-nvolburata
Enigma,sufletul va fi mereu.

O putere-atat de mica
Intr-un univers de stele
O putere-atat de mare
Ca plutesti pe langa ele.

Sunt putini cei ce-nteleg
Cat suntem de efemeri
Cautand esenta vietii
Dar traind ziua de ieri.

Doar cativa mai sunt cei care
Traiesc viata intr-o clipa
Ei  iubesc, gresesc si-nvata
Spre o viata infinita.

Paradox

Intr-o seara instelata,asezat sub clar de luna 

Privesc tot ce ma-nconjoara si aud doar Noapte buna !

Stau intins ,culcat pe spate,fara grija diminetii 

Care spulbera mereu toata frumusetea vietii .

Eu, un fir de praf in a vantului bataie 

Sunt purtat usor departe de a focului vapaie 

Ce apasa oboseala multor zile fara nopti

Adunate intr-o viata mult prea greu sa le socoti .

Tot incet  inaintand in pustiul nesfarsit 

Ajung pe un alt pamant,pana acum de negasit 

Si incerc cat pot de mult o fiinta sa gasesc 

Cat de mica ea sa fie numai sa o intalnesc .

Totul pare cunoscut doar ca mult mai linistit,

Totul e la locul lui si pare de neclintit, 

In sfarsit apare in fata ghidul ce il asteptam

Sa-mi explice ce e viata in locul unde eram .

 Un pamant cu doua parti ,una plina ,alta pustie 

 Unde tot oameni traiesc definiti de armonie,

 S-as fi vrut sa aflu multe de la propria mea sosie 

 Dar deodata ma trezeste o lumina atat de vie .

La inceput putin confuz de lumea ce-o vizitasem 

Ramanand fara raspuns la ceea ce intrebasem,

Cand deodata am inteles secretul lumii visate, 

N-alegeau eternitate,traiau viata pan` la moarte .

Stiu ca-i greu de inteles ,cum sa n-alegi nemurirea ?

Dar defapt tu nu-ti dai seama cat de dulce e pieirea.

Si cum oare ar putea nemurirea sa existe 

In jungla ce are legi,care demult au fost scrise?

  In final va-ntreb pe voi 

Cine-s oameni ei sau noi ?

Absurd

 

   Încep din nou a mă gândi cum  tot ce văd dispare
    În marea lacrimilor vii, vărsate peste trupuri goale.
    Încep din nou să-mi amintesc a mea copilărie -
    Un cer al râsetelor gri... acum e doar stafie.

    Cum să ne-ntâlnim vreodată?Vei putea sa intelegi?
    Când tu eşti aşa de mare în mica ta lume de reci?
    Cum să vezi cine e jos? doar tu esti mai presus de nori
     Cand eu sunt mic,chiar foarte mic în lumea mea de muritori.

    Șfârsesc din nou a-ţi explica cum tot ce spun dispare
    În marea ta indiferență... a  sufletelor goale.

      Tu eşti tu sau voi,
      Voi sunteți toți,
      Toți cei care nu stiu
      Ce înseamna să fi eu .

Esenta vietii

Multe căi apar în viaţă... de parcurs nu ştii pe care...
Când tot omul vrea în faţă sau mai mult decât oricare.
Aparenţa ne orbeşte sufletul ce altădată
Vedea clar în ceaţa vieţii calea ce trebuie urmată.

Azi, atotputernicii orbiţi provenind dintr-o maimuţă
Văd esenţa lumii vii atârnaţi de o crenguţă.
Si tot cred că pot să mute, ajutaţi de o găleată,
Un ocean cât o planetă într-un spaţiu cât o baltă.

Şi mai cred cei ştiutori că provin dintr-o fărâmă,
Tot încearcă să explice prin ziduri ce se dărâmă.
Cum poţi tu, oare, un punct într-o foaie de hârtie,
Să conteşti esenţa vieţii şi pe Cel care te scrie?

O întrebare vreau să pun pentru întreaga omenire -
- Din fărâmă am fost creaţi dar fărâma cui să fie ?

Amara realitate

Intr-o lume de pacate
Eu imi par a fi un sfant,
Mi se pare ca-s departe
Dar inot pe sub pamant.

Am invins intr-un razboi
S-acum lumea o conduc
Toti ma-njura si ma scuipa
Invidiosi pe ce sunt.

Scutul meu e nepasarea,
Arma mea este prostia!
Va invit pe toti supusii,
Bun venit in Romania!!

O mie de vise

O mie de vise, o mie de căi
Vazute într-o clipă în ochii tăi...
E iarnă afară, e gerul cumplit
Dar tie nu-ţi pasă, esti fericit!

Tu poţi să visezi cu ochii deschişi,
De vraja fulgilor  cuprinşi,
De dansul lor vrăjit te minunezi,
Devii copil... cum să te întristezi?

E iarna dorinţelor, se împlinesc!
Şi-aş vrea  din suflet să-ţi dăruiesc
O şoaptă adâncă în inima ta
Şi zâmbetul tău ni se va arăta .

Vine Crăciunul cu-a lui voie bună
Ne-aduce pe toţi, din nou, împreună
Şi dragostea este acolo cu noi
Şi tot ce lipseşte sunteţi numai voi.

Nici iarna  grea nu mă poate opri
Că vara din suflet nu-mi va pieri!
Ninsoare de gheaţă, fulgi de speranţă
Sunt darul pe care îl  vreau în viaţă.

Simte magia şi simte chemarea
Luminii ce-alungă  întristarea...
Căci totul e calm acum pe pământ
Şi flori de cireş se aştern rând pe rând.

De ziua mea, o rază de lumina

Cu fiecare zi din viaţă

Apare o rază de speranţă...

Uşor, uşor înaintând 

O stea se naşte surâzând.

De-o vezi, pe loc vei fi uimit

De-a sa putere nestemată,

Ce te transformă în copil

Ce-ţi dă un scop, viaţa ţi-arată.

Dar viaţa nu e infinită

Căci pentru trup ar fi povară,

Până şi soarele păleşte

În viaţa noastră cea precară.

Totuşi azi e ziua mea...

Şi dintr-o rază voi crea o stea,

Va dăinui, va lumina,

Măcar o zi în lumea mea.

Viam vitae

Ce poate face omul 

Multe ,dar totusi nimic 

Si el se crede mare 

Dar e atat de mic ...

Toti oamenii  acum  pasim pe acelasi drum 

Increzatori in noi dar nu stim ce si cum 

O singura adiere a vantului domol 

Ne  poate duce indata  pe drumul viselor .

Pasim pe un drum scurt cu gropi si cu flori multe 

Cu vise spulberate si realizari marunte

Dar calea se sfarseste si depinde de tine 

De vei avea deschisa poarta spre fericire .

Visul romanului -facultatea

                             

Erai copil la gradinita
Poate baiat, poate fetita
Cuminte foarte sau nu prea
Nu stiai ce e viata


Povestea nu s-a terminat
N-am definit nimic ,macar, defapt .

Si ai ajuns in clasa intai
Ai fost premiant cu premiu intai
In clasa a IV a usurel
Stiai chiar sa citesti nitel

Si ce sa vezi ca s-a intamplat
Gainile iar te-au salvat
Ai reusit ce ti-ai propus
In clasa a VIII a ai ajuns .

Tu ti-ai fixat un vis maret
Privit cu sila si dispret
Liceul pentru tine nu era
Suficient sau cum trebuia .
Ce ai facut nu stiu decat
Ca de la ou la bou drumul e atat de scurt
Totusi tu ai evoluat
Boul era demodat .

Bastonasele te-au ajutat
Si nu la scoala le-ai invatat
Dar tu aveai un scop anume
Nu te minteai ,vorbeai pe bune

Si iata c-a venit o zi
Si visul implinit va fi

Nu pot sa cred asa ceva
S-a intamplat ce nu trebuia
La facultate ai ajuns dar ai niste catuse in plus .
Si acum e ca la gradinita ,ori esti baiat ori esti fetita .

PUTEREA MUZICII

Cand totul este greu
Cum poti zambi mereu
Cand ti-ai dori sa fi
Copil pentru o zi .

Refren

Canta si numai astepta
Muzica e sansa ta
Sansa de-a putea zambi
In fiecare zi ,in fiecare zi .


Stiu ca nu-ti e usor
Stiu lucruri care dor
Dar tu le poti uita
Da ,fa exact asa .


Canta si numai astepta
Muzica e sansa ta
Sansa de-a putea zambi
In fiecare zi ,in fiecare zi .

Crezi ca viata este grea
Crezi ca este vina ta
Oare cum vei rezista
Cred ca am solutia .

Canta si numai astepta
Muzica e sansa ta
Sansa de-a putea zambi
In fiecare zi ,in fiecare zi .

Lupta

Asta e  ceva pentru toti cei care

Stiu sa bage la cap nu doar in buzunare  

Lasa garda jos si-o sa te loveasca 

De nici mama ta n-o sa te recunoasca     

Te bazezi pe incredere frate ,

Infrangere sigura ,o iei  pe la spate 

De nu lupti ,o sa te doara asa de tare 

Ca moartea ti-ar fi o usurare 

Lupta  sigur pe tine , cu toata fiinta 

Totusi  nu iti uita scopul,  nu iti pierde credinta ,

Sigur o lupta n-o s-o castigi

In fata mortii n-ai cum sa invingi  

O sa castige sigur la un moment dat 

Chestia e sa nu-ti dea  knockout 

Hai ca am filozofit destul 

Si nu ti se mai pare cool 

Vad ca totusi ceilalti nu  inteleg

Si cred ca nu sunt la cap intreg 

Sa ma explic din nou sa fiu mai clar 

Si sper sa nu mai fie in zadar 

Trebuie sa pierzi la puncte  

Nu descalificat 

Sa fi apreciat 

Nu un retardat .   

 

Iluzia

Am iluzia unei nopti de vara,
Pot trai si eu pentru prima oara,
De ce pot trai  numai acum ?
Trebuia sa sti sunt doar un nebun .

Si sunt asa din cauza ta
Pentru ca  mi-ai rapit inima
Ai luat-o cu tine cand m-ai privit
Numai e la mine de cand ai rostit .


Ai rostit cuvantul ce trebuia ,
Asa ai intrat in inima mea ,
Pacat ca exista si o parte rea
Nu e realitate e  iluzia mea .

AUTOR: DOROBANTU ANDREAS

Ploaia

     
 

Ce vreau din al noualea cer,
Vreau doar o ploaie din el ,
Si ploaia care va cadea
Ca un soare ne va-inviora .


REFREN

Ar fi un vis frumos ,
Chiar atat de frumos ,
O  ploaie minunata .
 



Si   de   se  va implini ,
In ploaie   vom  trai ,
Chiar   fericiti   am  fi ,
Ca in rai noi ne-am  simti.            




Ar fi un vis frumos ,
Chiar atat de frumos ,
O  ploaie minunata   .



Astept si voi vedea ,
Cand va veni ploaia ,
Si va aduce cu ea ,
Toata  dragostea .



Ar fi un vis frumos ,
Chiar atat de frumos ,
O  ploaie minunata   .

AUTOR: DOROBANTU ANDREAS

Inima indurerata

                         

Cu inima indurerata ,
Cum sa te pot uita vreodata ,
Cand tot ce eu iubi pe lume ,
Dispare s-uita al meu nume .

Refren:
O inima ce te iubea ,
Ai alungat din viata ta ,
Si cum pot sa te scot din ea ,
Cand toata e numai a ta .

Cu ochii plini de lacrimi si dor ,
Priveam la tine simtind ca zbor ,
Te-aveam  alaturi  langa mine ,
Si imi era atat de bine .

Refren:
O inima ce te iubea ,
Ai alungat din viata ta ,
Si cum pot sa te scot din ea ,
Cand toata e numai a ta .

AUTOR: DOROBANTU ANDREAS

VREI ?

                     

             Nu am idei sa exprim ce vrei  tu ,

             Nu pot sa gandesc cum gandesti tu, 

             Vad ce se intampla si imi pare rau ,

             Ca nu stiu ce exista  in capul tau .

             Oare unde o s-ajungem,inaitand asa? 

             Vom avea puterea de-a mai face ceva ?

             Eu inca  sper ca da ,

             Eu cu tine vom schimba ceva,

             Si Romania se v-a ridica ,

             Si noi,cu totii nu vom mai ceda .  

                

       

            Vrei  sa incerci din nou ?   

            Sa nu mai intinzi mana ,
            Si  sa spui,
            S'il vous plait monsieur ! 


AUTOR: DOROBANTU ANDREAS

  

       

Nu stiu

Nu stiu ce e bine ,
Nu stiu ce e rau ,
Oare cum trebuie sa fiu eu ?
Ca altii , din jurul meu !?
Sa ma fac ca nu vad ,ce e evident ,
Sa ma fac ca n-aud  , ca sunt surd ,
Sa ma incred in ziua de maine ,
Ca sigur o sa am o  bucata de  paine ,
Vreau sa stiu daca ceilalti fac bine ,
Incercand  sa te schimbe pe tine ,
O sa le fie greu ,stiu bine,
Ca bani te schimba ,te atrag si te ridica ,
Dar cred ca acum stiu ce e bine si rau
Si vreau sa n-ajung nicicand in locul tau  .

AUTOR: DOROBANTU ANDREAS

NIMIC NU ESTE CE PARE A FI 

ENIGMA E TOT CE POT DEFINI 

BINEINTELES CA VREAU DAR NU POT ,

URNESC MUNTII DIN LOC!? 

NIMIC NU TE POATE SCHIMBA 

IDEEA TA E UNA SI V-A RAMANE ASA 

ATAT TIMP CAT NU VEI VEDEA . 

AUTOR: DOROBANTU ANDREAS

ca sa aflati titlul cititi prima litera din fiecare vers 

Visul

Once or never, now or recently
I believe and hope in a world
An ideal world you would not have
Only one thing the love

AUTOR: DOROBANTU ANDREAS

Sa cautam in noi un lucru ,
Pe care stim ca il avem ,
Etern va fi acolo, inautru ,
Razand atunci, nu o sa-l pierdem.
Atunci cand totul va muri ,
Nimic n-o sa mai fie ,
Toate luminile  pierind ,
Amurgul o sa   vie .

Deodata este intuneric ,dar iata ca exista ,
Exist-o singura faclie ce-asteapta a fi aprinsa .

Acum ca noaptea a venit,
Nimic nu ne salveaza,
Decat faclia ce-a ramas ,
Rasare,invioreaza ,
Era si timpul sa apara ,
Altminteri de-ar muri  ,
Sa n-asteptam pe nimeni ,nu o va gasi .

AUTOR: DOROBANTU ANDREAS

Asculta

Asculta bine ce iti spun acum
Ai grija in viata si mergi p-un singur drum
Ca-n viata nu-i asa cum pare de usor
Gandeste-n totdeauna doar la viitor  .

Stiu ca citesti biblia si chiar  crezi
Dar asculta acum si ai sa vezi,
Ca am dreptate ,si-o sa realizezi
Nimeni nu-i asa cum tu il visezi.

Deschide ochii  si nu te opri
Mergi inainte , orice ar fi
Uitate-n stanga si-n dreapta
Si mai apoi in fata ,

Ca lumea este al naibii de hoata .


Autor :DOROBANTU ANDREAS