Intr-o seara instelata,asezat sub clar de luna
Privesc tot ce ma-nconjoara si aud doar Noapte buna !
Stau intins ,culcat pe spate,fara grija diminetii
Care spulbera mereu toata frumusetea vietii .
Eu, un fir de praf in a vantului bataie
Sunt purtat usor departe de a focului vapaie
Ce apasa oboseala multor zile fara nopti
Adunate intr-o viata mult prea greu sa le socoti .
Tot incet inaintand in pustiul nesfarsit
Ajung pe un alt pamant,pana acum de negasit
Si incerc cat pot de mult o fiinta sa gasesc
Cat de mica ea sa fie numai sa o intalnesc .
Totul pare cunoscut doar ca mult mai linistit,
Totul e la locul lui si pare de neclintit,
In sfarsit apare in fata ghidul ce il asteptam
Sa-mi explice ce e viata in locul unde eram .
Un pamant cu doua parti ,una plina ,alta pustie
Unde tot oameni traiesc definiti de armonie,
S-as fi vrut sa aflu multe de la propria mea sosie
Dar deodata ma trezeste o lumina atat de vie .
La inceput putin confuz de lumea ce-o vizitasem
Ramanand fara raspuns la ceea ce intrebasem,
Cand deodata am inteles secretul lumii visate,
N-alegeau eternitate,traiau viata pan` la moarte .
Stiu ca-i greu de inteles ,cum sa n-alegi nemurirea ?
Dar defapt tu nu-ti dai seama cat de dulce e pieirea.
Si cum oare ar putea nemurirea sa existe
In jungla ce are legi,care demult au fost scrise?
In final va-ntreb pe voi
Cine-s oameni ei sau noi ?
