Multe ,dar totusi nimic
Si el se crede mare
Dar e atat de mic ...
Toti oamenii acum pasim pe acelasi drum
Increzatori in noi dar nu stim ce si cum
O singura adiere a vantului domol
Ne poate duce indata pe drumul viselor .
Pasim pe un drum scurt cu gropi si cu flori multe
Cu vise spulberate si realizari marunte
Dar calea se sfarseste si depinde de tine
De vei avea deschisa poarta spre fericire .
Andrei lasă oamenii mari să vadă viaţa asta asa cum o descrii tu.Tu nu iţi face griji nici pentru acum nici pentru mai târziu...este mult prea devreme.
RăspundețiȘtergereDe multe ori maturitatea asta a voastra , bine a unora dintre voi, mă sperie.Poate nu ştiu eu prea multe despre voi, poate continui să vă văd ca pe nişte copii, dar până şi eu refuz să cred că e aşa cum spune "cugetarea ta".