Am vrut sa fac o poza dar totul e pustiu
Iar din greseala acum am inceput sa scriu
Scrisoare catre Viata, oare cum sa-ncep ?
Caci la romana, parca, nu prea ma pricep.
Am inceput cu draga, am vrut sa par dragut,
Ajungand, acum, din lac direct in put
De unde-atata draga, cand toti cei dragi palesc ?
Asta ar spune multi din cei care-i iubesc.
Si le-as raspunde-asa, Viata nu-i nicicum,
Depinde doar de tine de o iubesti sau nu.
Am continuat a scrie de suflet si de dor,
Tot cautand,zadarnic,o mana de-ajutor.
Scrisoare catre Timp, oare ce sa-i scriu ?
Ca vreau mai multe vieti si sa adorm tarziu ?
Nu, eu i-am cerut, de poate,sa nu mai dea uitarii
Din amintiri,sperante si visele de glorii.
Scrisoare catre Viata, scrisoare catre Timp,
Eu le-am numit pe scurt "Scrisori de primavara",
Acum se lasa seara, pustiu sub clar de luna...
Pacat... Ar fi iesit o poza buna !
