La rasarit de viata apare un copil
O raza de speranta, o lume de cretini
Dar timpul a zburat, copilul a crescut
Si a sfarsit a rade irisul plapand...
Inca eram mic,firav si sincer
Prea naiv sa vad ca visul poate fi cosmar
Prea frumos sa devin un cancer
Prea dulce pentru un gust asa amar.
Timpul a zburat, baiatul a crescut
Si a sfarsit a plange irisul flamand
Am inceput sa vad insa eram surd
Am inceput sa scriu si totusi eram mut...
Asa se duc si ani de tinerete
Si viata parca e un fum
Ce haos va fi batranetea
Gandind la eul de acum.
Oglinda colorata a sufletului meu
Un iris plin de viata dar fara Dumnezeu
O carte aproape-nchisa,un negru obosit
Ce ar fi fost deschisa de totul...dar ...nimic...
