Încep din nou a mă gândi cum tot ce văd dispare
În marea lacrimilor vii, vărsate peste trupuri goale.
Încep din nou să-mi amintesc a mea copilărie -
Un cer al râsetelor gri... acum e doar stafie.
Cum să ne-ntâlnim vreodată?Vei putea sa intelegi?
Când tu eşti aşa de mare în mica ta lume de reci?
Cum să vezi cine e jos? doar tu esti mai presus de nori
Cand eu sunt mic,chiar foarte mic în lumea mea de muritori.
Șfârsesc din nou a-ţi explica cum tot ce spun dispare
În marea ta indiferență... a sufletelor goale.
Tu eşti tu sau voi,
Voi sunteți toți,
Toți cei care nu stiu
Ce înseamna să fi eu .
